FunkyPunkie

Mă ţin minte de când eram un Fluturaş…Da! Fluturaş! în viaţa trecută am fost un fluturaş! Zburam din floare în floare toată ziua şi culegeam boabe de prăfuleţ galben şi dulce în care-mi dezmierdam antenele. Nu prea comod pentru zbor, însă, nostim! Aveam şi frăţiori şi surioare ..emmm,..10 la număr! Ne jucam şi ne împăcam de mici. Când încă eram micuţi şi fără aripioarene întreceam pe trunchiul unui tei bătrân. Şi cine ajungea primul până în vârf avea dreptul să aleagă cea mai mare şi verde frunză din copac. A fost vesel! Îmi amintesc şi cum mama ne învăţa să facem coconul, şi noi nu ascultam ne gâdileam cu mustăceoarele şi chicoteam. Mama ne vedea dar tăcea. Când am ajuns la „ziua cea mare”, când trebuia să-mi fac coconul şi să mă sui în el am căzut de sus tare şi mi-am frânt un picioruş. Am stat cu picioruşul sângerat vreo câteva ore şi simţeam că deja Trebuie… a venit timpul! Aşa că mama m-a pus atent în cocon şi am adormit instantaneu. Nu şin minte ce a fost, cum a fost şi cât timp a durat.. nu ştiu măcar ce s-a înâmplat cu mine, doar îmi aminesc o durere bruscă, iute şi ascuţită după care am văzut o lumină puternică şi am simţit că gata! A venit timpul. am deschis larg aripioarele şi m-am lăsat în voia vântului. Soarele îmi alină durerea,.. sau poate din cauza fericirii că gata! Nu am mai simţit nimic. Am deschis ochii pentru prima dată larg şi când văzusem cât de sus am ajuns mi s-a făcut frică… am intrat în panică eram gata să acopăr ochii cu aripioarele! Noroc de frăţiorii mei care m-au observat şi m-au luat cu ei. Cu timpul m-am deprins cu viaţa de Fluturaş, mi-a plăcut foarte mult! La un moment dat când îmi curăţeam antenele şi picioruşele de polen în rouă, văzusem o lumină. Nu era una simplă, era..,era…alta! Soarele, la care m-am uitat toată viaţa deja se stinse şi în locul lui, apăruseră mii de picături strălucitoare de rouă pe cer. Şi totuşi nu puteam scoate din minte acea lumină misterioasă. Era o frântură din soare pe un fir lung de iarbă, o iarbă groasă şi neagră şi frântura de soare era în ceva transparent învelită.. poate pentru ca să nu se prelingă, sau, sau să nu fugă! Era aşa de luminoasă şi de miraculoasă câteva minute întregi doar la ea m-am gândit nici nu m-a mutat din loc noutatea despre moartea fratelui mai mare nici stropul de apă care s-a prelins peste frunza pe care stăteam. Mă gândeam doar la acea lumină misterioasă! O doaream şi, la un moment dat, şi ea a mi-a făcut semn! A început a mă cheme! Lumina şi mai tare. Am decis să nu stau şi să mă apropii. Şi dacă frântura din soare e pentru mine! Şi dacă stăpânul soarelui o ţine pentru mine! O doream! Acum! Lăsat-am frunza jos şi am început să sbor spre ea. Cu cât mă apropiam mai tare cu atât mai mult o doream. A început să mi se facă cald şi să mă sufoc..credeam că de emoţii. Eram aproape! Încă puţin şi… o am!ochii îmi erau ţintiţi asupra frâturii, gândul urmărea ritmul în care lumina..la un moment dat aripile au început sp mă doară rău dar o doream! Aşa că continuma să zbor! Încă un efort şi gata! Aici! La ea! La fericire! La frântura mea din soare!
Şi uite că e a mea!
Şi uite că sunt aici!
Şi uite că a rămas doar să o iau şi gata! E a mea!
Doar a mea….
ÎNTUNERIC
Unde mi-i lumina! Cine mi-a furat frâtura mea din soare! De ce nu e a mea? Şi… unde sunt?!!! M-am afundat într-un gol imens.. NIMIC! doar eu… şi fără aripiare.. fără picioruşe… fără nimic! Doar sufletul care pluteşte în vid…
FRÂTURA MEA DIN SOARE! Am pierdut-o! Cum pot fi aşa laşă! Mi-am pierdut fericirea! ….
WTF!…ce-i acolo? E.. e.. e.. E EA! e fericirea mea! Am reuşit s-o iau cu mine! Am reuşit! Acum trebuie doar să o apuc! Să ajung la ea şi să o iau! Să o iau fiindcă e a mea! Şi pentru că o vreau!…
Frântura mea din soare!
Doar a mea!
A MEA!

Eh.. câte dear blog tre’ să-ţi povestesc!!! Iar am uitat parola ta şi vreo săptămână nu am putut intra xD. So, acum e sâmbătă, 4 septembrie, ora 12:02PM. A început şcoalaaaa (încep ca deobicei cu sfârşitul). Vara cât stăteam toată ziua şi mă plictiseam vroiam la şcoală, acum însă deja de pe 2 septembrie mi-a trecut gustul de carte, nici nu am reuşit să mă deprind cu atmosfera de acolo că deam la franceză eseu, la rusă o poezie prostească de învăţat! Ce-i cu astaaa! Gata! Îmi vreau vara înapoi!!! Vreau iarăşi să mă scol la 12 ziua şi să mă culc la 3-4 noaptea! Vreau să mă trezească razele soarelui, să-mi încălzească obăjorii. Şi nu ca acum: deşteptărorul „raji” deja de 20 min şi eu dorm+mama mă scola cu 30 min înainte de primul sunet şi tre să reuşesc să mă pregătesc în 20 min(mi-a mers că măcar locuiesc lângă şcoală). Şi în şcoală, în şcoală nu ştiu, ori eu îs paranoc ori la mine „realino pasesc”, nu pricep ce am.. parcă aş avea în cap o pălărie mare Sombrero (personal, numai la aşa ceva m-aş uita cu aşa ochi căscaţi şi bulbucaţi cum colegii din liceu privesc la mine). Cel mai mult mi-a plăcut 1septembrie, De ce? Fiindcă am întârziat un pic în prima zi, pentru că mi-ai văzut colegii (toţi aşa mari au crescut, numai eu am rămas aşa mică cum şi am fost primăvara, noroc de pantofii mei nalţi xDD), mi-a plăcut căci la unii mei colegi/prieteni abia apar coşorile xD, da mie deja-mi trec şi aproape nici nu se mai observă ]:-)). Pe 1septembrie s-a expirat valabilitatea pedepsei puse de mama aşa că am avut ocazia să asist la unul din cele mai NICE concerte de anul acesta.. m-am rupt un pic ca o ninormală şi am venit acasă cu dureri de spate şi cap, ziua următoare cu gâtul înfat şi cu ochii somnoroşi am mers la şcoală. Cine a inventat licee cu 4 etaje xDD, murem cât urcam scările, îmi venea să plâng de durere… dar, totuşi, a meritat).. Ah! Mai am în rucsac afişa pe care am luat-o de acolo)))) era udă atunci aşa că acum e un pic ruptă, dar oricum, merită lăsată). Acum stau şi aştept Scorpions şi RockHausen (cine are de gând să vină scriţi ori comment sau privat, ca să mergem toţi împreună).
Măiii ce-s fericităăăăă, am mâncat ieri MilkyWayyyyy cu suc de struguri şi mere, chiar la şcoală-i muuuult mai bunnnn. Mi-au vopsit bara verde în cafeniu, nu-i o tregedie, dar oricum, şi au început a veni acolo cam des ultimul timp copilaşii mai mici aşa că voi fi nevoită să le las lor bara mea şi eu să-mi găsesc alt loc unde să stau la recreaţia mare :(.
Dor de soare
Dor de somn
Vreau la mare!
Vreau să dorm!
Te las Dear Blog, îţi dau un HUG’uşor şi merg să mai dorm un pic :P Somnuşor=*
P.S.—îţi las şi o poză fără sens făcută de Dana..
De ce o pun?! Singură n-am idee, e PROSTEASCĂ! De asta)… şi tot ce fac şi zic eu tot e prostesc….

Deci? …Gata? Asta a fost tot? Câteva săptămâni şi… gata? S-a dus Vara? Parcă ieri, ţin minte cum am dat jos rochiţa cream, sandaletele aurii, am scos din păr clămuţa preferată şi perlele de la gât. Am luat un tricou şi blugii şi am ieşit în ograda casei să cumpăr ţigări. M-am aşezat pe scaunul meu preferat, era liber, fiidcă sunt 3 mai bune alături, acesta-i mic şi stricat, însă, oricum ţin la el. Am rezemat capul de trunchiul arţarului care creşte parcă din bancă şi am inspirat adânc fumul ţigării cu gândul că GATA! Gata şcoala, gata grijile…gata! Şi totuşi eram tristă, îmi era frică să nu mi se facă dor de şcoală, de coridoarele lungi, de profi, bănci, sfe4kă(cine-i de la mine din school ştie despre ce vb :P), de bara verde unde stăteam la fiecare recreaţie şi repetam pentru test, unde făceam hârtiuţe cu definiţii şi formule. Unde beiam suc de mere şi struguri cu MilkyWay:) mmm, MilkyWay’ul e bun la recreaţia mare să-l mănânci, vara nu-i bun…:( să nu mi se facă dor de colegii de clasă… pe care-I urăsc şi-mi vine să-I, să-I… SĂ-I CUPRIND PE TOŢI ODATĂ şi să le zic cât de mult mii dor de ei!!! DA! Mi-I dor de toţi, chiar şi de Sergiu, I hate u stupid f*ckin animal …….da’ mi-I dorrrr :(:(:( ………..Mi-e dor de tablă, să desenez caricaturi pe ele şi să mă întorc acasă cu mustrare de la profesori, fusta în cretă toată dar fericită:) , ce-i trebuie unui copil pentru fericire? Un MilkyWay, prieteni şi, şi, şi Şcoalăăă!!! Mi-e dor de acele ore de educaţie fizică de la care fugeam :P şi profa nici nu ştia) de Polka pe care o dansam şi de colegii din a XI-a care mureau de râs în acele clipe, Şi acum, aceii colegi îs a XII şi nu au timp de noi, ei au acum griji mai mari şi nu-I preocupă deloc acei colegi mai mici care dansau la Ed.Fiz. Polka:) …Şi de ei mi-I dor:( . Ascult acum Plumb-in my arms… Parcă special! Acuş mă apucă jelea xD… Vara sigur a fost frumoasă şi destul de activă, nu într-atât cum am vrut eu, dar, activă. Ce mă făceam fără Mess şi Fb în zilele ferbinţi şi fără filmele americane noaptea, ce mă făceam fără prieteni şi rude. Am senzaţia că cei de la Celentano-botanica mă ştiu deja în faţă şi nu mai trebuie să întrebe ce comand şi aşa clar: un ulcioraş de limonada casei + 150g de îngheţată de frişcă cu 2porţii de nuci şi ciocolată. Mi-e dor de măsuţa noastră preferată din colţ cu scaune înalte unde eu nu ajung la podea şi de fiecare dată trebuia să sar jos, chiar şi pe tocuri=)).
Vreau 31 august!!! Să mă scol cu durere de cap după ziua mea, să cumpăr ciocolate pentru profesori! Să pregătesc pantofii şi cămaşa albă, să aleg agrafele şi cerceii.
Mai pe scurt MOR ŞI EU DE DOR. Dacă mă găsiţi până la sfârşitul verii fără răsuflare, înseamnă că nu am rezistat şi v-am părăsit.

Zâmbea. Avea un zâmbet atât de minunat. Toţii îi spuneau că are un zâmbet frumos, ea, însă, nu credea aşa. Se credea urâtă. De ce? Sigur, nu o dezgusta ceea ce vedea zilnic în oglindă, din contra, ochii mari şi căprui, aveau o strălucire deosebită, luminau, îi avea mereu umezi, nu, nu fiindcă plângea, aşa erau ei. Pe obrazul drept avea gropiţă. Când era mică i se spunea că a fost ciupită de o păsărică şi că atunci când va creşte, o vor plăcea băieţii.
Roşea. Roşea de fiecare dată când i se făceau complimente. A fost o fire excentrică, mereu sărea prima când venea vorba de ceva mai îndrăzneţ. Dar, în acelaşi timp, era şi extrem de ruşinoasă.
A fost iubită. Toţi cei din jur ţineau la ea, fiindcă era atât de naivă şi copilăroasă. Erau şi de’aceea care o şi urau. Nu putea pricepe ce le-a făcut. Se simţea vinovată în faţa lor. Şi dacă s-ar fi întâmplat să li-o fi făcut vre-un rău şi de asta nu vorbeau cu ea. Nu putea suporta ignoranţa şi singurătatea.

Şi acum, e singură, nu are nevoie de nimeni, nu o preocupă ce cred cei din jur. Tace. Ce nu i-ai fi spus, tace. Nu mai are acea lumină în ochi şi nimeni nu i-a mai observat de mult timp deja gropiţa, fiindcă nu zâmbeşte… Iar fi mai uşor să spună vreo prostie sau să jignească pe cineva decât să zâmbeacă. De câte ori a liniştit pe alţii doar cu un zâmbet şi o îmbrăţişare caldă. Sau cu vreo glumă prostească putea să facă pe cel ce plânge să râdă şi să se simtă mai bine.
Şi acum, ea e cea care ignoră, care urăşte. Nu-i pasă, vede şi o preocupă doar un singur lucru: să ajungă mai repede acasă. Să scape de oameni, străzi, maşini. Să se închidă şi să stea singură, fără lumină, în întuneric…doar ea.
Şi acum, îi e mai bine. E calmă, nu o deranjează că e roşu la semafor, nu o deranjează claxoanele maşinilor şi înjurăturile celor din maşini. Nu o mai mustră că nu mai este aceeaşi fire veselă. Că nu i se mai vede strălucirea din ochi. Că e singură…
Şi acum, se simte împlinită. Nu mai are nevoie de acei pantofi văzuţi ieri la vitrina unui magazin. Nici de prieteni. Nu o deranjează că ei o aşteaptă şi îşi fac griji. Nu o mai deranjează că a pătat ieri buziţa preferată. Nu o mai deranjează absolut nimic din cele ce au avut loc ieri. Doar vrea să ajungă acasă. Acolo e cel mai potrivit loc pentru ea. Acolo e linişte şi pace. Acolo vrea să ajungă cu orice preţ. Mai are puţin, încă câţiva metri şi e acasă. Totuşi o crunţă ceva în adânc. Undeva foarte adânc. Nu pricepe ce are. Mai are încă puţin, trebuie să reziste. E nevoie să apese un buton ca să se deschidă uşile liftului. A avut câteva zeci de secunde de singurătate în lift şi nu i-a plăcut deloc. Vrea să evadeze cu orice preţ de acolo. Ce o frământă? De ce e aşa de nervoasă şi se poartă atât de straniu? Un val de lumină inundă ochii ei. Fugi repede de acolo şi tremurând deschise uşa. Era linişte. Nimeni… îşi aminti că fost lăsată de părinţi singură şi că ei nu vor veni în curând acasă. Că şi ei au părăsit-o. Aruncă geanta, scoase papucii şi fularul. Cu greu ajunse până la pat unde a fost răpită şi dusă într-o altă lume. O lume unde domneşte liniştea şi pacea, nimic în jur nici oameni, nici străzi, nici maşini. Nimic! Doar ea… Plângea. Şiroaie de lacrimi i se prelingeau pe obraji, dând ca prin minune de o gropiţă, Zâmbea! Totul de ce avea nevoie era doar să doarmă un pic. Nimic altceva. Doar un mic somn dulce.
Zâmbea…

======> Piesele pe care dacă le ascult de dimineaţă toată ziua merge ca pe roate) Bună dimineaţa şi o zi frumoasă la toţi!=)
Kings of Leon – Charmer

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Ram Jam – Black Betty

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

De Ce să fiu egoistă şi grosolană? Nu are nici un sens să răneşti alţi oameni doar pentru că avut poftă să te amuzi un pic pe seama lor. De ce n-aş fi bună şi înţelegătore. De ce n-aş încerca să înţeleg pe alţii. De ce nu mi-aş ţine limba după dinţi când v-a fi cazul. De ce nu mi-ar păsa măcar o picătură şi de cei din jur? De ce n-aş avea mai mulţi prieteni? De ce trebuie să mă cert cu părinţii şi să nu-i ascult? De ce întrerup mereu când cineva vorbeşte? De ce mă supăr când sunt eu vinovată? De ce rănesc oamenii? Dece niciodată nu-mi recunosc greşelile? DE CE MINT???
Sunt în stare să mă schimb şi, totuşi de ce n-o fac? Nu preţuiesc ce am. Lumii îi pasă de mine! Le pasă de ce se întâmplă cu mine, mă iubesc, îmi suportă caracterul, îmi iartă uşor greşelile. Şi eu…. Nu merit! Nu merit! Nu merit!
Ce m-ar costa să încerc să iubesc pe cei ce mă irită sau să ajut pe acei ce au nevoie anume de ajutorul meu. De ce nu? De ce nu m-aş abţine de la comenterii prosteşti sau de la critică.
Aş vrea să fac un anunţ
De cine mi-am bătut joc sau pur şi simplu am glumit pe seama lor. Cui le-am trântit vre-o fază. Sau le-am făcut vreo şotie.
Îmi pare nespus de rău. Şi înţeleg că am făcut o greşală
De astă dată fără “scuze” şi “ochişori de căţeluş” nu cer să mă iertaţi, doar vreau să ştiţi că regret şi mă voi strădui să nu mai vorbesc prostii fără sens. Nimeni din voi nu e vinovat că urăscşi mă irită cu adevărat doar un singur om şi încerc să mă descarc pe alţii.

Vara începuse atât de frumos…. veselie, plimbări, prostit prostesc împreună cu prietenii, prostit prostesc împreună cu prietenii+IARBĂ, nopţi nedormite pe net cu statusul OnLine-Invisibil xD……..ce geniu a inventat oare invisibilul…..nu ti bati nimi la cap……..unde m-am oprit? Ah! sculatul la ora 13 şi în fiecare dimineaţă: “oi ёпрст! cât îi ora???…,m9di xDD”, am citit o carte turbată,………………………………….Da acum?, chef de stat noaptea pe net nu am…tăţ îs pi la mare, tabere sau ţară, mă chinuie insomnia(terorizam prietenii pe rând noaptea cu mesaje sau apeluri de tipul: Eu—ce faci? …Ea/El:dorm! …Eu: aa..Cruta, da’ de ce dormi? …Ea/El—Fiindcă-i 3 noaptea…marş la culcare!) , mă cert regulat cu mama—(din cauza  asta pierd multe xD) ……şi stau toată ziua acasă şi mă uit la TV şi TV se uită la mine… am ajuns să mă cert cu Frigideru’….viditeli s-a stricat laptele ….ş cine-i vinovat? eu spun că frigideru, mama strigă la mine de ce nu beu lapte………. DA’ NU VREU EU LAPTE! LĂSAŢI-MĂ ÎN PACE!!!….şi se’ncepe ora de morală şi seara nu ies în oraş…..turbată vară……………n-am cuvinte…

:)
Îmi place să pasc oiţe.
De ce?

Fiindcă-s pufoase, albe şi drăgălaşe.

Azi dimineaţă, ca de obicei m-am pornit cu stâna mea la păscut.

Pe când dormeam în iarba moale şi răcoroasă…o oiţă mi-a fugit!

Deodată nu am observat….doar erau aşa de multe, însă când a ajuns rândul numărătorii, am observat că cea mai mică şi cu cea mai bună blană lipseşte.

Speriată mi-am lăsat stâna pe pajişte şi am început s-o caut.

Des oiţele mele fugeau, dar niciodată nu mi-a ocupat atâta timp să le găsesc ca de astă dată.

Parcă s-a prăvălit undeva adânc sau a fost răpită şi ascunsă într-atât de bine că mi-se părea că nu o voi găsi niciodată.

Am căutat-o mai întâi prin Târgul Frumos.

NU ERA!

Am umblat tot Piatra Neamţului şi nimeni nici nu auzise şi nici nu-mi văzuse oiţa.

Am cutreierat sătucele de prin apropiere. Ce frumuseţe! Sute de căsuţe mici din lemn încrustatate cu ornamente tradiţionale româneşti. Garduri din brad cu plante căţărătoare pe ele. Oameni paşnici şi zâmbitori. Dar totuşi, nici acei oameni drăguţi nu ştiau nimic despre oiţa mea. Îmi era dor de ea! Când mergeam pe o potecă ce urma să mă ducă direct în munţi, mi-am amintit cum eu de jos din iarbă îmi păşteam oiţele care culegeau floricele cerului şi uneori uitând de mine, se porneau mai departe.

Eram nevoită să fug din urma lor ca să le pot apăra la un moment dat, dacă vor avea nevoie de mine. Şi numai ea, această oiţă nu se mişca din loc până eu nu mă trezeam. Apoi se scula şi ea de pe pătura ei albastră şi pornea cu mine spre surorile ei.

Îmi lipsea mult…

Când am ajuns în munţi am început cu poalele acestora până sus-sus. Nu era! Nu-mi venea să cred că am pirdut-o. Ea avea încredere în mine şi ştia că nu o voi lăsa niciodată singură. Atunci ştiam precis că îi e frică şi s-a ghemuit undeva şi mă asteaptă. Am ridicat pentru moment capul ca să văd ce face restul stânei…dacă totul acolo sus e în regulă. Şi…ca să vezi, mi-am zărit oiţa! Se juca pe un munte! Îl cobora spre un lac…precis vroia să se bălăcească în el fiindcă era o căldură nemaipomenită. Am vrut s-o strig ca să mergem la restul oiţelelor. Însă când am văzut cât e de fericită, am decis să n-o fac. Avea totul! iarbă, brazi, floricele, păsărele, fluturaşi, urşi, lupi, căprioare,…Iarna, multă zăpadă,…Vara, soare! Se simţea bine acolo, în sânul munţilor şi nu lângă mine şi stâna mea de pe cer. Am stat câteva clipe şi m-am uitat la ea….cât era de fericită acolo,sus…

Sunteţi martorii primului meu top de muz. Sigur că primul va conţine piese nebune, turbate şi rupătoare xD….enjoy it!

• pe locul 10 se plasează Amatory cu versia lor la piesa “Don’t f*ck with my hurt” de BEP

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Don’t Fuck With My Heart (Live, Black Eyed Peas Cover)]

• Urmează o piesă tare făinuţă din filmul LOL—tare super)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• Există oare oameni cărora să nu le placă BoneyM? Dady Cool rulezzzz!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• pe locul 7 se plasează o piesă pe care o urăsc foarte foarte foarte mullltttt da pe de altă parte aşa mă rupe când o ascult xD

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• Când aud melodia asta piciorul singur începe să bată şi dau automat din cap ca aceia “Rupţi de dimineaţă”

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• Piesa asta chiar o urăsc!!! Nuş pentru ce o bag aici şi încă pe poziţia a 5-a O__o ….poate în viaţa trecută am fost un tusoffşik turbat xDD…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• Ce fel de top de’alu’ Vlada fără The Beatles……eh, săracii mei colegi vreo câteva luni cântam încontinuu piesa asta x))

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• Şi bronza merge laaaaaaaa…. Billy Talent. Îmi plac băieţeii eştea, nebunatic cântă şi solistul are ceva cu fostul meu prof de fizică =)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• Oriunde unde aş putea i-aş băga pe cei din RHCP cea mai rupătoare formaţie de Funkrock everrrr!!!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• Am senzaţia că cei ce mă cunosc bine ştiua de la început că pe locul 1 vor fi “Limp Bizkit” cea mai tare formaţie de data asta de rap-metal everrrrr!!!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Emm……merci mult pentru atenţie şi răbdare……….numai eu ş un om cu nervi de fer ar fi putut să asculte de la început până la sfârşit topul ista xDD

E luni seara, peste câteva zile plec şi nu voi avea ieşire la inet vreo 10 zile. Promit că deodată ce mă întorc mă

apuc să fac topuri de muzică. Voi face topul celor mai reuşite piese cât şi celor mai horror. Dacă cineva nu va fi deacord cu modul în care voi plasa piesele anunţ deodată—”NU MĂ INTERESEAZĂ!!! sorry, da-i blogul meu şi fac ce vreau, nu vă place? ieşirea e în direcţia ceea —->”

Se zice că atunci când plânge vre-un înger cad picături de ploaie.

Stau lângă geam şi urmăresc cum se scurg lacrimile unui om deja mort, dar, în schimb împlinit şi, posibil, unul din puţinii ferciţi cu adevărat. Încet, acestea se preling şi-şi găsesc oceanul acolo, jos. În acel ocean, sunt toate fericite ca şi stăpânul lor………… sau poate… nu e într-atât de fercit dacă plânge… Poate ii dor şi lui, emm..sau şi ei de viaţa anterioară …poate vrea să se afle acolo, jos, în acel ocean şi să se bucure, măcar pentru o clipă, să scape de nemurire şi să se simtă din nou om…ca să poată din nou să facă greşeli. Unui înger nu se permite să greşească, unui muritor, însă da.
Astăzi m-am simţit ca un înger căre a fost lăsat pentru câteva clipe să se simtă om. Tocmai mă urcam în autobuz ca să vin acasă şi …am îndrăznit să greşesc. Am coborât imediat şi m-am pornit pe jos. Am fost deodată invăluită de lacrimile fraţilor mei. Parcă vroiau să mă apere de ceva..sau, cineva ……… Naivă, m-am lăsat înfăşurată de acele lacrimi reci şi sărate. Pentru un moment am crezut că nu merg ci plutesc prin aer………….dar era doar un miraj , o iluzie!
Se zice că atunci când plânge vre-un înger cad picături de ploaie.
Plângeau fiindcă mă urau. Pentru 2 minute am fost pizmuită de proprii mei fraţi. DE CE?…Fiindcă! fiindcă eu eram liberă şi ei nu, fiindcă eu am fost pentru un timp muritoare şi ei nu…La semafor roşu, ridicat-am capul ca să văd de unde totuşi începe ploaia… PLOAIE ploaie ploaie ploaie ….cît de frumos sună……….N-aş schimba acele clipe pe nimic în lume. Eram în stare în acel moment să-mi schimb nemurirea pentru încă o viaţă scurtă de om pentru a mă putea bucură aşa în fiecare zi. Şi numai de ploaie, de orice… chiar şi de acel roşu din semafor care a ars o veşnicie , fiind deodată umbrit de o altă lumină, una mai curată şi puternică. Verdele acelei lumini a înghiţit pricina fericirii mele…şi, am simţit cum mi se desfac aripile şi am înţeles că e timpul să plec acasă. Lăsând jos toată bucuria, plăcerea, fericirea, satisfacţia, mulţumirea ……..am dat ochii după cap şi m-am lăsat ridicată în cer alături de fraţii mei.
Se zice că atunci când plânge vre-un înger cad picături de ploaie.

E varăăă……….!
e varăăăă..!!
Întrebi în ce anotimp suntem?! cum poţi să nu ştii?!……….E VARĂĂĂ!
Soare, păsărele, flori, căldură, limonadă, îngheţată, mare, tabără, nopţi nedormite în faţa PC-ului, petreceri, mall, parcuri…şi multe multe altele…… câtă fericire! Cum poţi sta acasă pe aşa timp minunat? Vreau să petrec această vară la maximum!…Sigur numai Vlada se trezeşte pe data 22 iunie că-i VARĂ! …….Dulce, scumpă, iubită, adorabelă, ferbinte, veselă…………mi-a fost atât de dor de tine!

♥ ……….atât de mult te IUBESC, vară, că nici eu până acum nu-mi dădeam seama!

Știu, știu, știu……..nu se cuvine unei fetițe educate de 15 ani să scrie posturi cu așa nume…..dar sincer nu mai pot! Ce am?.. AM! M-am săturat de toate prostiile acestea de ”STARuri” ieșite recent. Și nu să-și lanseze câteva piese acolo și să tacă-n băsmăluță….NU! #@!%^*^%!—-unde nu dai nimerești peste Hannah Montana sau Miley Cyrus…cum o mai fi chemat-o acolo………sau de Jonas Broth

ers—Ok, ăștea măcar se străduie să cânte (chiar dacă nu prea le iesă lor:PPP)………Și acestea 2…Emm, cum le mai cheamă și pe ele,….Silena și Demi…….ele ce fac?! O__o….mari cântărețe sau actrițe nu prea văd din ele…..poluează și ele efirul la televiziune……nu pot înțelege fetele și unii băieți chiar cărora le place să-și chinuie binevol creierii cu @$%@!”$% acestea de vedete…………….Când îi înterb cum pot suporta așa prostii ei toți ca unul îmi răspund ceva de tipul–”Eiii, da ce alt ceva să fac dacă n-am ce face ….că oricum altceva mai bun nu am la ce să mă uit la televizor..”…….CUM NU AI @%#^ ce ești…………da’ schimbă la ”Animal Planet” sau ”Discovery Channel” și învață ceva nou sau intră și tu pe net și mai uităte niște știri…….sau cel mai bine’ar fi să iei și să citești o carte ceva sau un ziar, o revistă și să nu-ți bați joc de unicul tău neuron deja chinuit cu așa prostii—————Și răspunsul mereu e același la toț

i” EIIIII…n-am chef” …sau unii mai sinceri răspund așa cum este—”EIIIII…mi-i lene”………………LENEA! ea ne ucide X__x….Ok, nu spun că eu sunt tare harnică , dar nici într-atât de lenoasă ca să stau toată la ziua la TV….Ah da! mi-am mai amintit despre încă un așa numit ”MEGASTAR”———–Wahahahaaaa! cum am putut să uit de iubitul și mult stimatul meu …nu! mult mult mult stimatul meu…. JUSTIN BIEBER!!! xDDD………… Ăsta se crede mare star……………..prima dată când l-am văzut am crezut că-i un puști mic de 8 ani cu glas de fetiță și muci la nas…….dar când am aflat că are 16 și că-i mai mare cu an decât mine am căscat o guuuuuuuurrrrăăăăăă. Fanele lui înflăcarate când ascultă ce cred și spun despre acest  #$^@*(%#@! de ”MEGASTAR” îmi reproșează mereu aceeași ”Ce ai tu cu el, bravo lui că a ajuns așa de celebru la 16 ani și că are așa glas frumos”———-CARE GLAS?! O__o….am senzația că glasul meu e mai gros decât al lui (atât de greu îmi iese să scriu „EL” despre JB…xD)…………….Știu că măcar cineva din cei ce au citit acest post s-a pornit deja să mă înjure  sau critice și blah, blah, blahhh……….E BLOGUL MEU ȘI SCRIU CE GÂNDESC ȘI VREAU AICI!!!…………………la ora 02.55 sunt în stare să scriu și prostii mai mari, credeți-mă! 0:)

Mdddaaaaa………..n-am intrat pe Blog de o veşnicie. Mi-am amintit că am şi eu aşa ceva când am văzut Blogul unui băieţel nice X)…şi, acesta mi-a făcut gust de blogerit (dacă nu există aşa cuvânt, please, lăsaţi forma corectă prin comment). L-am făcut într-o sâmbătă când nu aveam ce face şi am crezut că voi intra aproape zilnic să scriu câte ceva…însă, cu toate notele care trebuiau corectate şi cu PleinAir’ul la pictură nu am avut timp să mă ocup de Blog……..Ok, timp liber aveam, dar,  alegeam să  mă ocup cu unele lucruri mai interesante decât Blogul :PPP….Acum deja mi s-a făcut dor de….. de……… de…ceva nou, nu ştiu cum să explic. Am deja 2 săptămâni de când stau în vacanţă şi încă nimic bun nu am făcut.X__x……….Promit să postez câte ceva în fiecare 2 zile. Am nevoie doar de un pic mai multă inspiraţie. Acum am câteva idei despre ce trebuie să scriu. VEDEM! Vedem-fiindcă în câteva zile tre’ să plec la MARE!!!…..ador marea- e atât de mare, atât de imensă, atât de spetaculoasă, atât de…de…….de……. Şi plaja e atât de luuunnngggggăăăăă….Ş i soarele-i altul, e mai cald şi mai binevenit la mare decât la oraş…acum stau în casă şi mă sufoc de căldură X__x……ufffff ce de tare vreau să scăp pe ceva timp de oraşul acesta! Sigur, îmi iubesc micuţul meu Chişinău mult, dar, m-am săturat!  L-am cutreierat în lung şi lat de mii de ori şi vreau ceva nou! Şi mă plictisesc deja să stau acasă şi să nu fac nimic (poate şi de aceea m-am apucat de blog..).Ufffffff ce căldură insuportabilă((…..am ieşit la balcon cu Laptopul şi o limonadă, fiindcă în casă-i insuportabil!!!…PREA cald X__x… Sper ca la mare să fie mai răcoare decât aici. Sau,ca deobicei, aşa şi v-a fi. Îmi amintesc că anul trecut a fost destul de rece şi apa era gheţă…era mega-rece…brrrr!!! Când îmi amintesc cum intram în apă  până la genunchi şi o zbugeam repede înapoi X)…..Atâtea amintiri cu marea asta: Prima dragoste :D—–îl chema Egor şi era cu 1 sau 2 ani mai mare decât mine=))…Ne plimbam toată ziua de mânuţe, mă apăra de câinii vagabonzi, ne jucam mereu doar în doi, îmi dăruia scoici şi pietre din mare- îmi păreau atât de minunate şi preţoase xD…păcat că nu am păstrat niciuna.. Şi mă servea mereu cu mere, cireşe, gume, bomboane, ciocolate…. el nu mânca, le ţinea pentru mine—şi eu la rândul meu, fiind o fetiţă de 7 ani educată xD mă împărţeam şi eu cu el. Cel mai minunant moment petrecut împreună pe care mi-l amintesc este ultima noastră seară împreună, cum stăteam pe o stâncă şi mâncam cireşe împreună….ehh atât de romantic. COPILĂRIA….. cea mai frumoasă perioadă din viaţă. Ok, eu sunt recent ieşită din copilărie, dar, deja mi-e dor de ea. Mi-e dor de acea curiozitate! Doream să aflu câte ceva nou mereu: „Da’ de ce păsările zboară şi noi nu?” , „Mami, da’ ce-i chestia aia din pantaloni la băieţi? Eu tot vreau!!!” sau “Câte porţii de terci  tre’ să mănânc ca să-mi ia şi mie moşul role?”…..Şi multe alte întrebări unele mega-stupide. Mama, însă mereu găsea ce să-mi răspundă. A fost doar o întrebare la care mama a ezitat cu răspunsul până acum câteva luni- „Mami, dar, tata, când se va întoare acasă?”…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Este pentru prima dată cînd fac ceva de tipul acesta, de mult doream să fac un blog da ori nu aveam timp, ori condiţii normale de lucru…Acum, însă am şi o grămada de-a timp, şi linişte în jur……Super! Deci, pot începe să creez………

Welcome to Blog.com.

This is your first post, produced automatically by Blog.com. You should edit or delete it, and then start blogging!